Îl priveam îndelung..

Îi contemplam genele lungi, sprâncenele arcuite, părul și buzele pe care și le mușca atunci când era agitat. Era în brațele mele. Îl priveam și mă făcea fericită, chiar dacă el nu făcea nimic. Îmi era de ajuns să îl văd, să îi simt inima cum bate. 

O bulină rotundă luminează pământul

Peste tot e tăcere,

Nu se aude nici vântul.

A adormit..

Luna bolnavă pare să se stingă.

Ar vrea să dispară

De pe cerul pictat

În negru..

Ștergem praf de stele de pe rafturi

Să bem de sete picături din ele.

Suntem forme de iubire fără laturi

Ce-și strâng în palme praf de stele.

Îmi învie inima pe sub pleoape fremătânde

În toate zilele când îți porți duhul printre corzile din mine

Doar ca să mă cânți mai târziu în apusuri nocturne

Tu ești raza de soare ce-mi încălzește zilele înghețate.

Tu ești scânteia ce aprinde focul pasiunii dintre noi.

Tu ești aerul ce-mi susține zborul prin viață.

Tu ești..

 Când ochii mei obosiți de trecerea vremii vor uita să te privească, tu doar să îți lipești fruntea de a mea, să îți pui mâna în jurul taliei mele și doar să fii.

Astăzi seară vorbesc iarăși cu stelele
Știind că în alt loc ochii tăi privesc spre același cer.
Poate astăzi seară luna îți va povesti
Toate cuvintele ce le-am șoptit ieri noapte
Poate vei știi că te-am căutat în sute de alți ochi până să te întâlnesc
Și că am sărutat doar buze reci până ce te-am aflat

Să nu uiți iubituleCă suntem cu toții fărâme de prafÎn chipuri firave,Să nu uiți că suntem pământ.. și chiar și el are anotimpurile luiSă nu-mi judeci tăcereaȘi nici exuberanța Unei veseli inundate în cascade de cuvinte